ISTORIA CASTELULUI
D upă retragerea ocupației turcești din regiune, regele Carol al III-lea a atribuit, ca și recunoaștere pentru serviciile sale, aproape toată zona comitatului Békés lui János György Harruckern, un militar dintr-o familie de industriași din Austria superioară. El a fost cel care a repopulat zona cu coloniști de etnie maghiară, germană, slovacă și română. Fiul său, Ferenc Harruckern a fost cel care a construit nucleul în stil baroc al castelului, însă nepotul, Ferenc Wenckheim, a fost cel care l-a dezvoltat într-o reședință nobiliară în toată splendoarea, construind inclusiv un manej și plantând plante exotice în parcul și grădina de iarnă a castelului.
Castelul a ajuns în posesia familiei Almásy prin căsătoria contelui Kálmán Almásy cu contesa Stefánia Mária Wenckheim. Ultimul moștenitor al familiei Almásy, Alajos, s-a sinucis în anul 1945, iar fratele său mai mic, Kálmán nu s-a mai întors din Anglia la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. După război castelul a fost naționalizat, aici funcționând școli profesionale și ulterior casă de copii. Băile termale din grădina castelului au fost amenajate în jurul anului 1960. După anul 1990, castelul a fost golit treptat.
Castelul a găzduit de trei ori regi: în 1807 Franz I și fiica sa, Maria Ludovika (viitoarea nevastă a împăratului Napoleon), în anul 1857 împăratul Franz Josef și soția sa, Elisabeta, iar apoi în anul 1876 tot el a poposit în castelul din Gyula cu ocazia unor exerciții militare.
Acesta este primul castel din Ungaria unde în anul 1746 s-a prezentat o piesă de teatru. Renumitul pictor Mihály Munkácsy a învățat să picteze în castelul de la Gyula de la maestrul Elek Szamossy.
PREMII
Castelul Almásy din Gyula a primit premiul ICOMOS în anul 2017 pentru modul în care a fost restaurat castelul în anul 2016. Tot în anul 2017, lucrarea arhitectului László Földes a primit premiul pentru cel mai bun proiectant la Festivalul Betonului. În anul 2018, Centrul pentru Vizitatori Castelul Almásy din Gyula a fost selectat pentru modul exemplar de restaurare între cele 40 de nominalizări pentru titlul de Muzeul European al Anului.
